Principiile de bază ale placajului

Pentru a îmbunătăți pe cât posibil proprietățile anizotrope ale lemnului natural și pentru a face caracteristicile placajului uniforme și stabile ca formă, în general placajul ar trebui să urmeze două principii de bază în structură: unul este simetria; celălalt este că fibrele de furnir adiacente sunt perpendiculare între ele. Principiul simetriei este că furnirurile de pe ambele părți ale planului central de simetrie al placajului trebuie să fie simetrice între ele, indiferent de natura lemnului, grosimea furnirului, numărul de straturi, direcția fibrei și continutul de umiditate. În același placaj se pot folosi furnire de o singură specie și grosime sau furnir de diferite specii și grosimi; cu toate acestea, oricare două specii și grosimi de furnir care sunt simetrice între ele pe ambele părți ale planului central de simetrie ar trebui să fie aceleași. Panourile din față și din spate nu au voie să fie din aceeași specie de arbori.

Pentru ca structura placajului să îndeplinească cele două principii de bază de mai sus în același timp, numărul său de straturi ar trebui să fie impar. Prin urmare, placajul este de obicei făcut în trei straturi, cinci straturi, șapte straturi și alte straturi ciudate. Denumirea fiecărui strat de placaj este: furnirul de suprafață se numește placa de suprafață, furnirul interior se numește placa de miez; placa de suprafață frontală se numește placa frontală, placa de suprafață din spate se numește placa din spate; în placa de miez, direcția fibrei este paralelă cu placa de suprafață. Se numește placă cu miez lung sau placă de mijloc. La formarea plăcii de placă cu cavitate, placa frontală și placa din spate trebuie să fie îndreptate strâns spre exterior.